Ce naiba facem noi pe planeta asta?
- Laura Calous
- Jun 8
- 2 min read
Updated: Jun 8
Ce naiba facem noi pe planeta asta?
Un eseu poetic pentru cei care și-au pierdut busola și s-au ales cu o floare în mână.
1. Intrarea în scenă: Aterizarea pe Pământ
Hai să recunoaștem: nimeni nu ne-a dat un manual de utilizare când am apărut aici. Ne trezim mici, gângurind, și lumea ne pune etichete: fată, băiat, cuminte, rebel, bun, visător, periculos. Dar ce suntem cu adevărat? Niște suflete cu amnezie temporară, cu nostalgia unui „acasă” pe care nu-l putem explica, dar îl simțim.
Ne naștem întregi și uităm, apoi învățăm cum să lipim cioburile cu aur. Ca în kintsugi.
2. Rătăcirea sacră: Ne pierdem ca să ne găsim
Ne jucăm de-a cariera, de-a iubirea, de-a banii și succesul. Uneori avem succes, alteori doar febră musculară la aripi. Dar în toate astea, căutăm ceva care să ne spună:
„Ești bine. Ești întreg. Ești acasă.”
Ce facem pe planeta asta? Ne punem întrebări. Ne dăm cu capul de ele. Și din ciocnire, se naște conștiință.
Poate nu suntem aici să fim perfecți. Poate suntem aici să fim adevărați.
3. Ne aducem aminte: Sufletul nu uită
La un moment dat — uneori printr-o durere, alteori printr-un apus sau o îmbrățișare — ni se deschide ceva. Un ochi interior. O amintire. O dorință profundă de a iubi, de a ierta, de a crea. Ce facem pe planeta asta? Ne reamintim că suntem lumină îmbrăcată în piele. Că menirea nu e o destinație, ci o vibrație.
Suntem aici să ne amintim cine suntem, și să trăim din locul ăla. Cu blândețe. Cu curaj. Cu bucurie.
4. Creăm, iubim, ne lăsăm urmele
Facem artă. Facem copii. Facem dragoste. Facem paste de casă. Și în toate astea punem un pic din divinul din noi. Eu desenez mandale. Altul scrie cod. Altul vindecă. Altul dansează. Ne unim prin creație. Ne legăm prin iubire. Ne salvăm prin prezență.
Ce facem aici? Ne transformăm în poezie. Chiar și când curge cafeaua pe jos.
5. Ieșirea din scenă: Cu un zâmbet și un sens
La final, nu luăm nimic cu noi. Doar amintirea iubirii pe care am dat-o și primit-o. Și poate, o floare desenată într-un colț de suflet care a învățat să fie viu.
Suntem trecători, dar sufletele noastre lasă urme de aur pe unde au atins inimi.
📩 Vrei să-ți amintești cine ești, cu zâmbet, sacru și ceva culoare?
Abonează-te la scrisorile mele lunare – poezie, geometrie sacră și povești care deschid uși înăuntru.
Descarca GRATUIT acest ghid de reconectare, daca simți nevoia!
Comments