Daca n-ar fi, nu s-ar povesti: Despre sindromul impostorului și puterea de a-ti ocupa locul

Bine ai venit pe blogul meu, Laura Calous, care uneori suferă de sindromul impostorului

Ai simtit vreodată ca nu meriți succesul pe care il ai?

Ca, într-o zi, lumea își va da seama ca nu ești atât de buna pe cât pari? Ca, de fapt, ai ajuns unde ești dintr-o întâmplare norocoasa si nu pentru ca esti capabila, muncitoare si pregătită? Daca da, sa stii ca nu esti singura. Bine ai venit in clubul "sindromului impostorului".

Dar astăzi, vreau sa-ti spun altceva. Vreau sa-ti spun o poveste.

Ca in orice basm, exista o eroina. Eroina esti tu.

Si ca orice poveste care incepe cu "a fost odata ca niciodata...", si a ta incepe cu un drum greu, cu incercari, cu provocari, cu indoieli si cu intrebari. Dar mai ales, cu o voce interioara care te face sa te simti mica, insuficienta, nepregatita. E vocea perfectionistului caruia ii este frica sa nu greseasca ceva.

Acea voce care iti spune ca nu esti destul. Ca doar ai avut noroc. Ca ceilalti ar face mai bine. Ca intr-o zi, cineva va descoperi "adevarul" si totul se va narui.

Dar stii ce? In basme, eroinele nu sunt perfecte. Sunt curajoase, desi tremura. Sunt determinate, desi se indoiesc. Sunt acolo, desi nu au toate raspunsurile.

La fel si tu.

Daca n-ai fi fost TU, cu tot ce esti, nu s-ar mai fi povestit. Nu ar exista aceasta poveste. Nu ai fi ajuns aici. Nu ti s-ar fi dat aceasta scena, acest rol, aceasta sansa.

"Daca n-ar fi, nu s-ar povesti" e mai mult decat o expresie din basme. E un adevar profund.

Daca nu ai fi avut in tine TOT ce trebuie ca sa fii aici, acum, nu ti s-ar fi dat aceasta misiune. Universul, viata, destinul (cum vrei sa-i spui) nu greseste cand alege protagonistii. Poate te indoiesti tu, dar "povestea" stie.

Povestea ta te-a ales.

Si, da, poate ca nu te simti pregatita. Poate ca vocea aceea interioara iti sopteste ca te dai mare degeaba. Dar vocea aceea nu e realitatea. E o amintire. E copilul tau interior care, poate, nu s-a simtit destul. E trauma, nu adevarul.

Adevarul este ca ai muncit. Ai crescut. Ai învățat. Ai îndrăznit.

Ai mers mai departe când altele s-au oprit. Ai plans, te-ai temut, dar ai continuat. Ai ajuns aici cu meritele tale, nu din întâmplare.

Impostorul interior nu e dușmanul tau. E doar un semn ca esti pe drumul cel bun. Nu apare in fata celor care nu mișcă nimic, nu risca nimic. Daca il simti, inseamna ca esti fix acolo unde trebuie.

Asa ca azi, iti las aici o invitatie:

Ocupa-ti locul.

In propria ta poveste. Cu incredere, cu inima tremurand, dar cu coloana dreapta. Nu esti aici "din greseala". Esti aici pentru ca ai ce trebuie.

Si daca n-ai fi... ei bine, nu s-ar povesti.

Cu drag, O femeie care a învățat sa-si spună povestea, chiar si când vocea ii tremura.